Această poză a fost făcută la Nisporeni în perioada interbelică. În poză putem identifica câteva persoane importante în Basarabia interbelică: deputatul Pantelimon Halippa, deputatul Ștefan Holban și Mitropolitul Basarabiei Gurie Grosu. Nu știm cu precizie ce eveniment a avut loc în Nisporeniul de atunci, însă putem presupune că a fost unul important în viața localității dacă au fost prezente așa personalități însemnate. Probabil a fost inaugurată sau sfințită Casa Națională, care o vedem pe fonul pozei.
În altă poză, la fel făcută în Nisporeni, sunt prezenți deputați Pantelimon Halippa, Ștefan Holban și Marin Fudulu. În descrierea pozei este indicat că deputații sunt la ”întâlnire cu sătenii din Nisporeni”.
Câteva date din biografia acestor persoane.
Pantelimon Halippa sau Pan Halippa (n. 1 august 1883, Cubolta, județul Soroca – d. 30 aprilie 1979, București) a fost un publicist și om politic român basarabean, unul dintre cei mai importanți militanți pentru afirmarea spiritului românesc în Basarabia și pentru unirea acestei provincii cu România. A fost președintele Sfatului Țării care a votat unirea în 1918. A ocupat funcții de ministru în diferite guverne. A fost persecutat politic de regimul comunist și închis la Sighet. Membru corespondent al Academiei Române exclus în 1948, repus în drepturi în 1990.
Gurie Grosu (n. 1 ianuarie 1877, Nimoreni, Lăpușna – d. 14 noiembrie 1943, București (înmormântat la Cernica). Călugărit în Mănăstirea Noul Neamț din Chițcani, hirotonit ieromonah și numit “misionar eparhial” (1902), mai târziu este hirotesit protosinghel și arhimandrit (1909). Are meritul de a fi obținut înființarea unei tipografii eparhiale (1896) și a fi ctitorit revista “Luminătorul” din Chișinău (1908). A fost Stareț la mănăstirea Sf. Avram din gubernia Smolensk (1909), director la școlile normale de învățători din Grușevsk (1910-1914) și Samovka (1914 – 1917), profesor de Limba română la Chișinău (1917-1918) și un militant al românismului, în calitatea sa de ministru adjunct al Justitiei în Guvernul provizoriu din Chișinău. La 4 iul. 1918 este ales de Sf. Sinod din București arhiereu-vicar al Mitropoliei Moldovei, cu titlul “Botoșăneanul” (hirotonit la Iași la 15 iul. 1918. În 1919 este numit arhiereu-vicar al Arhiepiscopiei Chișinăului (cu titlul “de Bălți”); la 1 ian. 1920 locțiitor de arhiepiscop al Chișinăului și Hotinului, la 21 febr. 1920 ales titular (înscăunat în 1921), iar din 28 apr.1928 devine mitropolit al Basarabiei, păstorind până la 11 nov. 1936, când a fost pensionat.
Ştefan Holban a fost membru al Sfatului Ţării. Născut la Cărpineni, județul Lăpușna la 1 august 1886, Ştefan Holban a fost preşedinte al Asociaţiei învăţătorilor din judeţul Lăpuşna, prefect de Lăpuşna, deputat în Parlamentul României (1919, 1932). După ocuparea Basarabiei, împreună cu familia se retrage peste Prut, unde însă nu scapă de teroarea roşie, în 1957 fiind arestat şi condamnat la 15 ani de muncă silnică pentru opiniile politice exprimate. La 27 august 1961, deţinutul politic Ştefan Holban decedează în închisoarea comunistă de la Botoşani şi nici până astăzi nu se ştie exact locul în care a fost îngropat, majoritatea mormintelor din cimitirul de lângă închisoare neavând cruci.
Surse:
