Urmărind soarta unor familii, viața de zi cu zi trăită de simpli oameni, putem să întelegem adevărata istorie a unei localități, ne permitem să percepem mai bine unele evenimente istorice. Un exemplu este familia Livovschi, familie ce a fost foarte cunoscută în Nisporeni pe timpuri, dăruind mai multe peronalități marcante localității noastre.
Pe meleagurile noastre se întâlnesc arbori care se caracterizează prin dimensiuni impresionante și printr-o vîrstă excepțională. Acești arbori sunt obiectul cercetărilor științifice și sunt valoroși în scopuri de selecție, iar unii sînt declarați monumente ale naturii de importanță națională.
Pe parcursul anilor, aspectul multor străzi și clădiri din Nisporeni s-au modificat considerabil. Un exemplu este și „Casa de deservire socială” (în rusă Дом бытa) care în anul 1974, arăta astfel:
Într-un articol mai vechi scris pe acest site, menționăm că în cimitirul din Nisporeni se află o troiță de stejar, mai puţin obişnuită după stil faţă de restu. Pe cruce sunt încrustate cuvintele: „EROI CĂZUȚI PENTRU DEZROBIREA BASARABIEI” ceea ce indică că troița a fost ridicată după eliberarea Basarabiei din 1941 de către armatele române.
La 27 martie 1918, Sfatul Țării votează Unirea Basarabiei cu România. Printre cei 86 de deputați care au votat „pro” se număra și Vlad Bogos, un tânăr de 24 de ani care era originar de pe meleagurile noastre.
În anul 1987, studioul „Moldova-Film” realizează filmul pentru copii și adolescenți „Floare Albastră”. Acțiunea se desfășoară în satul de baștină a regizorului – Ștefan Bulicanu. În film surprindem imagini și din alte locații cum ar fi Mănăstirea Vărzărești.
În zilele de 12-13 iulie 1919, la Pașcani a fost organizată Serbarea Caselor Naționale. La ceremonie au fost prezenți români din toate provinciile istorice ale României, inclusiv Basarabia.
În curtea bisericii satului Boldurești, Nisporeni, se află o parcelă cu morminte ale ostașilor români. Soldații au fost înhumații aici după luptele duse pentru eliberarea Basarabiei din 1941.
În Basarabia, ca și în tot spațiul românesc, la intersecțiile de drumuri se ridicau troițe. Potrivit credinței populare, aceste simboluri de cult creștin se ridică pentru a alunga răul.